| Jamaica & Dancehall |
|
Dancehall-ul
Dancehall ca gen, a inceput in Jamaica cand oamenii au dorit ceva nou si diferit. In aceea perioada scena jamaicana era dominata de roots rock, iar soundsistem-urile au inceput in acelasi timp sa adopte un stil mai putin politic si rastafarian.
Artisti ca Sugar Minott si incep sa inregistreze pe ridimuri din anii 60 abordand o noua directie ca stil si mod de a canta.
Dancehall-ul a inceput cu artisti ca Junior Reid, Barrington Levy, Frankie Paul, Bunny Wailer, Don Carlos, Ali Campbell, Gregory Isaacs and Triston Palmer
Pe scurt dancehall ul a devine noul Fenomen.
Unii artisti precum U-Roy au trecut de la cantat la rap, iar Captain Sinbad, Charlie Chaplin, Ranking Joe, General Echo and Yellowman au devenit mai populari in anii 80.
Dupa acest val de artisti dancehall-ul a devenit mai putin prietenos si mai Gangsta Macho ca lirica si stil , iar aceasta schimbare in abordare a dat nastere Sound Clash-urilor.
Artisti/Deejay/Singyas -ii au inceput sa se intreaca pe albume, mix tapes si show-uri live.
Lirica varia intr-un stil agresivo-umoristic cu artisti precum Yellowman and Eek-a-Mouse care au devenit faimosi datorita slackness si lirici lor pline de umor.
In anii 80 dancehall-ul a devenit mai digital continuand sa se schimbe. In 1985 King Jammy a lansat faimosul hit Sleng Teng ( Under Me ) de Wayne Smith .
Bounty Killer, Buju Banton au adoptat un stil mult mai violent similar celui gangsta rap american.
Pe piata internationala dancehall-ul a inceput sa patrunda in topurile americane si nu numai cu artisti si hituri precum Shabba Ranks - “Mr. Loverman” si Chaka Demus and Pliers -“Murder She Wrote.” Capleton , dar si singjay melodici ca Pinchers, Cocoa Tea, Frankie Paul, Half Pint.
Carl Meeks si Barrington Levy fiind primii artisti cu voci mai dure.
In plus o serie de jurnalisti , critici de muzica si activisti ale drepturilor civile au demarat campania „Stop Murder Music „ care in mod direct facea campanie impotriva artistilor cat si concertelor dancehall si artistilor ce sustineau tentele puternic homofobe.
Ca rezultat o parte din concerte au fost anulate , politia a deschis anchete asupra unor artisti, iar dreptul de calatorie al unor artisti a fost blocat de catre guvernele internationale.
In acelasi timp violenta homofoba , (dar nu numai) intre artistii dancehall a iesit de sub control , o parte din deejay-ii marcanti ai scenei au „gasit religia” Rastafariana desigur si asa a inceput miscarea Conscious Dancehall (or conscious ragga) care a inlocuit continut violent al versurilor cu un mesaj cultural religios ”conscious „ . Mesaje pe care le lasasera in urma in anii 70.
Artisti ca Garnet Silk, Tony Rebel, Sanchez, Luciano, Anthony B, and Sizzla si-au construit cariere „ purely conscious „. In timp ce alti artisti ce fusesera violenti in versuri ex. Buju Banton si Capleton tranzitioneaza in directia de conscious dancehall , dar de multe ori albumele lor alternand intre un continut conscios si unul mai dur.
Lista mai recenta de staturi dancehall ii include pe ( si nu numai ) Mavado, Bounty Killer, , Shaggy, Diana King, Spragga Benz, Beenie Man, Elephant Man si Sean Paul care au lansat o serie de hituri si in Billbord- ul american.
In contextul culturii jamaicane un sound system este un grup de dj-ingineri-mc-ii .
Sound systemurile sunt o parte importanta din cultura muzicala jamaicana si sunt responsabile de aparitia si popularizarea a mai multor genuri de muzica jamaicana.
Conceptul de soundsystem a devenit popular in anii ‘50 in ghetourile din Kingstone.
Dj-ii incarcau intr-un camion generatoare, pick-up-uri si boxe de marimi considerabile , iar cu ajutorul acestora faceau petreceri pe strazile orasului.
In anii de inceput dj-ii puneau muzica RnB americana, dar pe masura pe muzica locala s-a dezvoltat, dj-ii s-au indreptat spre sound-ul local.
Sound systemurile erau o sursa de venit sigura in economia instabila a zonei. Organizatorul (dj-ul ) punea o intrare minima si in acelasi timp vindea mancare si bautura , nu era neobisnuit ca la acest gen de evenimente sa vina mii de oameni.
La jumatatea anilor ‘50 sound systemurile ajunsesera sa eclipseze artisti live in termeni de evenimente si numarul de oamenii stransi.
Pe masura ce timpul a trecut, tehnica din spatele construirii de sound systemuri s-a dezvoltat si au inceput sa apara ateliere specializate cum ar fi cel a lui Headly Jones care construia boxe de marimea unui dulap aka “Houses of Joy” ,iar puterea de bass sa treaca de 30.000 W.
Popularitatea unui sound system ca un intreg era generata din capacitatea de a avea muzica noua,
Din aceasta cauza sound systemurile au inceput sa se indrepte spre productia muzicala.
La inceput ei produceau doar single-uri pt propriu sound system numite Dub Plates sau Exclusives ( doar un exemplar per cantec )
Ce a inceput initial ca o tentativa de a emula RnB ul american cu muzicieni locali a evoluat intr-un stil unic jamaican.
Pe masura ce popularitatea noii muzici crestea .Studioul lui Coxsone Dod devine “Studio One Jamaica” si Duke Reid pune bazele “Treasure Isle”. Sound systemurile cresc si ele ca popularitate, iar anii ‘60 ‘70 o parte ele se implica in politica sustinand partidele locale , dar majoritatea raman neutre.
Sound Clash
Sound Clash-ul este o competitie muzicala unde membri din doua sound sistem-uri adverse se intrec Sound Clashurile pot avea loc in orice locatie atat indoor cat si outdoor. In mod traditional fiecare soundsistem isi foloseste echipamentul propriu intr-un clash . Conceptul este folosit in muzica reggae dancehall, iar obiectivul este practic sa iti omori aversarul muzical, bineinteles .
Prin selectarea atenta a pieselor si prezentand piese exclusive sau personalizate ori Dub Plate Specials . Soundsistemul ce strarneste reactiile cele mai pozitive din partea publicului castiga clash-ul
Sound Clash-urile prezinta si reguli
De obicei un sound sistem are un timp determinat in care pune muzica de exemplu 30 de minute dupa care este randul urmatorului soundsistem
Acest interval devine din ce in ce mai scurt pana se ajunge la 1 melodie per soundsistem
Pot exista si alte reguli cum ar fi “doar vinyluri” etc
Sistemul de soundclash poate fi aplicat si dj-ilor
DUBPLATE SPECIAL
Este o versiune exclusiva a unei bucati muzicale , de obicei (re)inregistrata de un artist reggae , dancehall , hip hop sau artist din orice sfera muzicale de la care un soundsystem poate solicita un dubplate.
Aceste inregistrari sunt adesea folosite in sound clash-uri. Exclusivitatea lor este subliniata de schimbarile din versuri.
Versurile sunt schimbate sa includa numele sound systemului care a cerut dubplate-ul de obicei aducand laude soundsistemului in cauza. Dub Plates Special sunt un instrument esential intr-un sound clash si de asemenea o parte notabila din industria reggae. Un exemplu este No, No, No (You Don't Love Me)" inregistrat de Dawn Penn pentru mai multe soundsistemuri la inceputul anilor ‘90 In dub plate-ul pentru sound system-ul Studio International a inlocuit versurile No, no, no, you don't love me..." cu "No, no, no, can't test Saxon” facand referire la invincibilitatea soundsistemului. Cantecul a devenit hit international , iar Dawn Penn a continuat sa inregistreze pentru mai multe alte sound systemuri folosind acelasi versuri.
RIDDIM
Este varianta instrumentala a unui cantec ce corespunde muzicii jamaicane sau a diverselor forme ale muzicii din zona caraibelor.
Riddim-urile sunt formate de obicei dintr-un ritm de toba si un bas proeminent.
Termenul de" riddim " este derivat din cuvantul englezesc "rhythm" - ritm.
Riddim-urile sunt coloana vertebrala a instrumentalelor muzicii reggae, lovers rock, dub, ragga, dancehall si uneori a compozitiilor ragga-soca.
Deasemenea, in cazuri rare, in reggaeton, care la randul lui este bazat pe riddim-urile Dem Bow si Poco ale lui Steely & Clevie de la inceputul anilor '90, trasatura a riddim-ului piesei " Dat Sexy Body " a lui Ivy Queen si Sasha, care foloseste riddim-ul Bookshelf produs de Tony Kelly de la casa de productii reggae K-Licious.
In alte contexte muzicale, riddim-ul mai este numit si groove sau beat. In cele mai multe cazuri termenul de "riddim" este folosit pentru a numi o portiune a ritmului sau chiar intreg instrumentalul, dar in riddim-urile roots mai vechi,termenul face referire la un anumit tip de bas si ritm de tobe specific.
Deseori, riddim-ul este asociat cu melodia, iar uneori artistul inregistreaza doua piese diferite cu acelasi riddim (de exemplu: " Ele Melody " si " Father Elephant " ale lui Elephant Man, ambele fiind compuse folosind Kopa riddim-ul produs de Supa Dups ).
Anumite piese urbane contemporane ar putea deveni riddim-uri la randul lor.Instrumentalul piesei " Miss Independent " a lui Ne-Yo a ajuns sa fie un riddim cunoscut; multi artisti dancehall au produs cantece noi folosind aceasta piesa.
Tipuri de riddim-uri
Riddim-urile se impart in trei categorii.
Cel mai vechi tip de riddim este cel clasic intalnit in instrumentalele roots reggae, dub si lovers rock, de exemplu Bam Bam produs de Sly & Robbie.
Al doilea tip este ragga riddim-ul intalnit pe fundalul pieselor raggamuffin si dancehall, de exemplu riddim-ul Juice produs de Richard " Shams " Browne.
Al treile tip este riddim-ul digital, cum ar fi Sleng Teng, produs de King Jammy.
Riddim-urile digitale se refera la acele riddim-uri create in perioada in care producatorii de muzica jamaicani au inceput sa foloseasca tobele electronice si sintetizatoarele in crearea muzicii reggae. Acum majoritatea riddim-urilor dancehall si Soca sunt create pe instrumente electronice iar, in esenta lor acestea sunt digitale.
Producatorii De cele mai multe ori acestia vor dezvolta o versiune proprie a aceluias riddim, de exemplu riddim-ul Punanny, care are versiuini diferite create de Steely & Clevie si de Ward21, diversi artisti cantand pe acelasi riddim versuri sau in stiluri vocale diferite, care variaza de la cantat pana la toasting.
Putem lua ca exemplu piesa lui Beenie Man " My Wish ", Mr. Vegas cu " Go Up " si T.O.K. " Man a Bad Man " toate avand la baza riddim-ul Juice.
Cele mai multe riddim-uri iau numele piesei care a fost inregistrata pentru prima oara pe acel instrumental ( sau, in unele cazuri, numele piesei mai cunoscute cu un anumit riddim).
De exemplu riddim-ul Satta Massagana a fost numit dupa piesa originala a celor de la The Abyssinians intitulata " Satta Massagana ".
TOASTING-ul
Chatting-ul sau deejaying-ul reprezinta actiunea de a vorbi sau a sporavai,de obicei pe o melodie monotona,pe un ritm sau un beat.
Versurile pot fi create pe loc sau scrise dinainte.
Toasting-ul este folosit in diverse traditii Africane, de exemplu cantarile griotilor acompaniate de un ritm de tobe, in formele muzicii Jamaicane, cum ar fi dancehall, reggae, ska, dub si lovers rock.
Acest amestec de vorbire si cantare regasit in toasting este posibil sa fi influentat aparitia MC-ului in Hip Hop-ul american. Combinatia dintre cantat si toasting este cunoscuta sub numele de singjaying.
Toasting-ul jamaican
In ultima parte a anilor '60 si inceputul anilor '70 si-a facut aparitia un nou gen de muzica jamaicana numit deejay toasting.
Deejay-ii care lucrau pentru producatorii de muzica puneau la petreceri ultimele hituri pe sound system-uri si adaugau toast-urile si vocalurile acestora.
Comentarii laudaroase, incantatii, bucati de ritm, scandari ritmice, sunete ascutite, tipete si povestiri ritmate.
Osbourne Ruddock ( aka King Tubby ) a fost unul dintre inginerii de sunet jamaicani care a creat riddim-ui fara voce pe care le utilizau DJ-ii care faceau " toasting " prin crearea vinylurilor one-off ( cunoscute si sub numele de dub-plates ) ale pieselor fara voce la care adauga ecou si efecte sonore.
La inceputul anilor '70 deejay-ii care faceau toasting erau I-Roy ( numele sau find un omagiu adus lui U-Roy ) si Dillinger, care era cunoscut pentru stilul sau de toasting plin de umor. La finalul anilor '70 Trinity a ajuns sa fie un deejay cunoscut care facea toasting.
Primul duo care facea toasting a aparut in anii '80, Michigan & Smiley, tot in aceasta perioada a inceput sa se dezvolte toastingul si in afara granitelor jamaicane.
In Anglia, Pato Banton a experimentat cu stilul sau de toasting umoristic si politic cu radacini in zona caraibelor si Ranking Roger care facea parte
Versurile ritmice ale vocalistilor din toasting-ul deejay-ilor jamaicani a influentat aparitia rap-ului afro-american si a stilului Dancehall ( de exemplu pionierul Hip Hop-ului si expatriatul jamaican Dj Kool Herc si Phife Dawg de la A Tribe Called Quest ).
Toastingul jamaican a influentat si diverse tipuri de muzica dance, cum ar fi jungle si UK garage. Printre artistii de Dancehall care au creat hituri pop cu vocaluri inspirate din toasting putem da ca exemple pe Shabba Ranks, Shaggy, Lady Saw ( prima care a castigat un premiu Grammy folosind toasting-ul ) si Sean Paul.
O alta vedeta in ascensiune a toasting-ului jamaican este Damian Marley, fiul legendarului Bob Marley.
To be continued
|
